Vinul bun e ca femeia…

Vinul bun e ca femeia…

Cînd în cadă abia e pus

fierbe brusc și nesupus,

se aprinde ca acînteia.

După ce s-a răzvrătit,

s-a opus, s-a zbuciumat,

dupâ ce-a mai fermentat

vinul  s-a mai liniștit.

Dar fiind bărbat isteț

nu-l forțezi, nu îl grăbești,

ci încerci să-l corcolești.

Îi dai timp, îl mai aștepți

să se mai destindă-un pic

precum iarba pe colnic.

Să se mai chitească, bade,

să se-așeze cumsecade,

să adune niște grade.

Să se coacă-ncetișor

precum grîu-n spicușor,

precum mîndra la izvor

o aștepți cu drag și dor.

Apoi îl cuprinzi in teasc.

Îl strîngi aprig, drăgostos;

fire rubinii se nasc

și- mpletesc un vin gustos.

Dar și-acuma ai răbdare.

Îl privești cu pasiune.

Îl torni limpede-n pahare-

sentiment de – n’chinăciune.

Savurezi cu admirare,

cunoscînd acu pe bune

cum din boabe acrișoare

a ieșit un vin- minune.

De mijloc paharul ții;

fremătînd îl tot mîngîi.

Roiesc fluturi in stomac…

Cum să dreg și ce să fac,

cum să fac să nu greșesc

buzele cind îmi lipesc

de o dulce fetișcana

ce știe doar dor de mama…

Cum să fac sa nu greșesc

buzele cînd îmi lipesc

de-acest vin dumnezeiesc

cu titlu de Blagoslovesc…

Vinul bun e ca femeia…

Te aprinde ca scînteia;

te îmbată,  te-nfioatâ,

te înalță, te coboară,

te atrage, te respinge,

te atinge, te învinge…

Și dacă nu știi mâsura

rămîi dat dea tura-vura.