Vinul bun e ca femeia…
de Svetlana Munteanu
Vinul bun e ca femeia… Cînd în cadă abia e pus fierbe brusc și nesupus, se aprinde ca acînteia. După ce s-a răzvrătit, s-a opus, s-a zbuciumat, dupâ ce-a mai fermentat vinul s-a mai liniștit. Dar fiind bărbat isteț nu-l forțezi, nu îl grăbești, ci încerci să-l corcolești. Îi dai timp, îl mai aștepți să se mai destindă-un pic precum iarba pe colnic. Să se mai chitească, bade, să se-așeze cumsecade, să adune niște grade. |
Să se coacă-ncetișor precum grîu-n spicușor, precum mîndra la izvor o aștepți cu drag și dor. Apoi îl cuprinzi in teasc. Îl strîngi aprig, drăgostos; fire rubinii se nasc și- mpletesc un vin gustos. Dar și-acuma ai răbdare. Îl privești cu pasiune. Îl torni limpede-n pahare- sentiment de – n’chinăciune. Savurezi cu admirare, cunoscînd acu pe bune cum din boabe acrișoare a ieșit un vin- minune. |
De mijloc paharul ții; fremătînd îl tot mîngîi. Roiesc fluturi in stomac… Cum să dreg și ce să fac, cum să fac să nu greșesc buzele cind îmi lipesc de o dulce fetișcana ce știe doar dor de mama… Cum să fac sa nu greșesc buzele cînd îmi lipesc de-acest vin dumnezeiesc cu titlu de Blagoslovesc… Vinul bun e ca femeia… Te aprinde ca scînteia; te îmbată, te-nfioatâ, te înalță, te coboară, te atrage, te respinge, te atinge, te învinge… Și dacă nu știi mâsura rămîi dat dea tura-vura. |